Prea roz – Catalina Steriu

Fetita dadu din cap de cateva ori de la stanga la dreapta si invers. Tatal ii spuse ca acelea erau seminte tratate cu otrava pentru sobolani si ca provocau moartea instantaneu. Si din ziua aceea saculetul disparu. Moartea? Dar ce mai insemna moartea atunci cand aveai antidotul fermecat la indemana tot timpul? Bijuteria ei miraculoasa anula patrunderea in eternitate. Plimbarile prin oras cand tatal o lua cu el la piata iar ea, ca sa-l amuze, se agata de fustele femeilor pe langa care treceau. Pauza pe care o faceau la Boema, el sa se racoreasca cu o bere Tulceana, iar ea sa manance o amandina. Serile cand iesea pe strada din zece in zece minute si le urmarea cum se jucau pe ea si pe sora ei, ca sa se asigure ca totul era ok. O plimbare impreuna pe faleza in ale carei gropi se cuibarise Dunarea iesita exceptional din matca si care reflecta bucati de cer. – [fragment]