Praf de diamante in extaz – Elisabeta Popute

Neterminati de vremuri n As dori sa povestesc ce vad in cer prin ochii tai albastri, totu-i in van, caci cerul este paradisul pamantean. n Corpul tau insa si-a pierdut controlul, intunericul iti tremura in brate, Ah! Ce sentiment de intregire! Invata-ma cuvintele: de ce? si cum?, n iar eu am sa te-nvat eternitatea! Inhalandu-te in mine crud, salbatic, zburand pe aripile fluturilor din stomac fara sa ne pese de acei de ce? si cum?. n Parul tau solar aduna toata lumina de langa intuneric, eu sunt regina noptii, tu, rege al diminetii. In valul de tacere devenim unul si acelasi, neterminati de vremuri.