Mintea de cristal – Traian Stef

Am crezut ca moristile din gandaci de mai Vor zbura Dar n-au zburat Si am facut doar paguba naturii Tocmai cand trebuia sa fiu mult mai intelept Sa stiu ce se poate si ce nu Voiam sa fac din joaca un lucru serios Acuma ii am pe constiinta Sunt invins ca si ei Mai apare un supravietuitor de toamna pe un stejar Altul pe un alun Dar niciunul nu se apropie Stau singur in cealalta parte Si doua cuvinte de-ale mele nu fac o morisca Oricat le-as repeta Poate la primavara