Din amintiri – Virginia Buzdrug

Stateam pe-o banca, privind cerul in oglinda – Se refl ecta in albia de mare; Ochii fl amanzi voiau ca sa cuprinda Intinderea albastra de splendoare; n Nu spun nimic, tacerea ma alinta C-un dor marunt, de a pluti’n neant; Sa pot patrunde in a norilor aripa Ce stralucesc precum un diamant. n Atat de linistita sunt privindu-l, M-as avanta fugara catre el! Ca sa ma prind de el ca muribundul, Caci fericirea fost-a lipsa la apel… n Ma prind in zbor pe-a dorului aripa, Strabat lumina negrelor timpuri, Sa simt in sufl et cum se infi ripa Si cum patrund in patru anotimpuri. n Din copacel cu radacini fi rave In pomul falnic, doritor de freamat, In ruginiul toamnei cu culori suave Intr-un omat strivit de-al vietii geamat!