Daca ai tinut Dumnezeiasca Evanghelie in mana, ca preot, la un moment dat simti o oarecare dorire, o nostalgie sa o iei din nou in maini, astepti sa iesi din nou cu Sfanta Evanghelie, inaltata spre popor sau sa iti sprijini fruntea pe ea. La fel se intampla cu Sfanta Cruce. Simti nevoia sa o atingi, sa o saruti cu simtamantul ca primesti ceva, ca ti se impartaseste prin ea ceva sfintitor, dumnezeiesc, datator de putere, datator de bine. Toate acestea demonstreaza cu prisosinta ca dinspre Dumnezeu vine o putere care este dincolo de lucrurile sfinte, dincolo de lumesc, dincolo de omenesc, dincolo de ceea ce se perimeaza usor, ne blazeaza sau ne plictiseste.
