Ba-i asa, tovarasa profesoara! Mazgaleli neastamparate – Paul Pruna

Cativa prieteni care si-au desavarsit studiile la facultatea de citit carti, mi-au pus intrebarea: Cui te adresezi?. Spontan cum sunt, dupa ce m-a framantat intrebarea indeajuns, le raspund in scris dupa un an, atat lor, cat si mie. In primul rand, m-am adresat mie, pentru ca mi-a facut o mare bucurie sa retraiesc intensitatea si frumusetea adolescentei. Apoi, m-am adresat prietenilor care m-au determinat cu insistenta lor sa ma apuc de scris, motiv pentru care le multumesc cu sinceritate pentru bucuria din fraza anterioara. Pentru ca, in toata existenta mea, am fost animat de un impuls fierbinte de a sadi si de a starni rasul, am speranta ca cei care iti vor rupe putin din timpul lor ca sa-mi citeasca opera, vor rade si deci se vor distra. Acest rezultat ar fi cea mai generoasa rasplata a stradaniilor mele. Din acest motiv ma adresez cu dragoste si incredere cititorilor care vor da navala. – Autorul