A fost odata o regina care iubea scrisul. Atat de mult era pasionata de arte si de literatura, incat a simtit nevoia sa scrie ea insasi povesti pentru copii. Fireste, fiind o regina, cel mai bine ii cunostea pe copiii capetelor incoronate, care insa, ca fire si purtari, uneori nu se deosebeau mult de copiii oamenilor de rand. Asadar, regina, care era insasi o mama devotata, a nascocit o poveste despre o mica principesa, Kildine, draguta, chiar adorabila, dar nespus de rasfatata si de egoista. Cand Kildine a ajuns din cale-afara de rautacioasa, chinuindu-i pe toti cei din jurul sau, parintii ei au inchis-o intr-un turn, sub paza unor vulturi infricosatori. Insa, datorita majestuoaselor pasari, fetita cea razgaiata s-a transformat intr-o fiinta modesta, cuminte si intelegatoare, asa cum se cade sa fie orice principesa si orice copil. Kildine e o principesa din povesti, dar regina care a scris despre ea a existat aievea si s-a numit Regina Maria a Romaniei. Dragi cititori, Regina Maria a Romaniei, strabunica mea, a fost numita la timpul ei Mama Regina. Ea a mers pe front pentru a-i incuraja pe soldatii nostri in Primul Razboi Mondial. In acei ani si-a pierdut mezinul, pe principele Mircea, care a fost rapus de o boala contagioasa, la numai patru ani. Regina Maria a luptat pentru reintregirea tarii, mergand in Europa si sustinand cauza ei. Ea a adus pe lume sase copii, pe care i-a crescut pentru a fi in slujba Romaniei. Strabunica mea a scris multe carti, unele autobiografice, altele de literatura. Dintre atatea pagini, cateva se adreseaza copiilor. Una din cartile de povesti, Kildine, se afla astazi in mainile voastre. Principele Radu si cu mine v-o daruim cu mult drag, pentru ceasurile de seara si pentru ca sa va aduceti aminte de ceea ce este bun si frumos la romani. (Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei)
