Jurnalul unui liric – Zaharia Mihail-Robert

„(…) mi-ai sorbit privirile si le-ai scuipat in mare (…)” Daca ai ajuns acolo unde se pot inchega astfel de viziuni, nu mai e cale de intoarcere, decat strivindu-te de stancile ignorantei. n …Poetul Zaharia Mihail-Robert creste, parca, de sus in jos, ca reflectia unui copac. Avem de a face cu o forta, deseori, ascunsa in neajunsul de a nu fi inteles, crezut si destul… Insa forta aceea se va manifesta la maturitate deplina, daca nu cumva a evadat deja si infrunta singura demonii. – Ioan Pop n n Geometric vorbind, autorul se potriveste doar cu dezmatul lui launtric, cocotat pe flancul unei inanitati sufocate de supliciul talentului. Inca o fiinta ratacita – mi-am zis… E ciudat cum Zaharia Mihail-Robert nu se identifica doar cu valorile la care orice scriitor aspira, o face si cu cele pe care le respinge. Cum poezia nu este posibila fara coeficientul ei de exagerare, intalnim si aici acelasi sindrom avorat pe caldaramul pierderii de minti. E introverta sclipirea lui, e un sigiliu intiparit pe semnele lipsei de menire… de aceea presimt ca acest namol voluptos si balcanic il urmareste mai tragic decat fantomele care ii dicteaza poezia… – Adrian Goia n n Descatusat in versul sau, in cautarea sinelui superior, Zaharia Mihail-Robert surprinde cititorul prin sinceritatea si profunzimea sa. Asa cum el insusi scrie, poetul este o manifestare a poeziei, si nu invers. n Dialogul sau cu divinitatea amprenteaza acut, demonstrand legatura speciala pe care el o are cu fortele Universului. Fie ca adreseaza intrebari prin versurile sale, fie ca e parte a unei concluzii personale, Zaharia Mihall-Robert accentueaza trairi in poemele sale. n Habitatul liric impleteste metafore pline de sensibilitate, pe care apoi ni le daruieste noua, cititorilor. n Indiferent de forma pe care o abordeaza in poezie, aduce un aer proaspat contemporaneitatii, devenind un poet despre care cu siguranta vom auzi in freamatul anilor. n Personal, ma consider privilegiata sa cunosc Omul si poetul deopotriva, si sa fiu parte a sufletului sau. – Nicoleta Gordon n