Scoli si curente in slavistica europeana: intemeietori si mentori – Dusita Ristin

Inceputurile slavisticii ca domeniu stiintific si de cercetare pun in evidenta importanta si prestigiul limbii slave vechi ca prima limba literara a slavilor, in care s-au facut traducerile din greaca realizate de cei doi carturari din Salonic, fratii Constantin-Chiril si Metodie, din a doua jumatate a secolului al IX-lea. Aceste calitati ale slavei vechi pot fi sustinute nu numai cu argumente din domeniul foneticii si morfologiei, ci si din domeniul lexicului. Faptul este intarit si de dictionarele etimologice generale ale limbilor slave de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea (Fr. Miklosich, 1886, Erich Berneker, 1908-1913). Traditia culturala chirilo-metodiana de scriere este in perioada medievala si premoderna foarte viabila, ea manifestandu-se nu numai in tarile slave ortodoxe, ci si catolice (chiar si in Polonia) sau si la alte popoare neslave, la romani si lituanieni. Elemente de lexic din textele scrise pe teritoriul morav, pe cel bulgar, sarbesc si macedonean in secolele X-XIII, care apartin celor mai diferite domenii ale vietii sociale, s-au transmis ulterior si in redactiile slavone din tarile slave si neslave, multe pastrandu-se pana tarziu in limbile slave literare, precum si in limba romana veche. – D. Ristin