Lumina vine de la Rasarit. Mihail sadoveanu si regimul comunist – Cristian Sandache

Opera lui M. Sadoveanu este o harfa eoliana, o titera uriasa cu mii de strune, toate acordate cu grija timp de jumatate de veac pentru ca nici o surpriza cacofonica sa nu fie cu putinta. Toate gandurile, privelistile , figurile sunt puse pe portativ, virgulele canta si ele, punctele asteapta risipirea ecourilor. – G. Calinescu Pentru regimul comunist instapanit in Romania, Mihail Sadoveanu nu a fost un simplu pion sau un tovaras de drum util o vreme si destinat ulterior periferizarii, ci – un adevarat exponent al identitatii romanismului autentic, care trebuia castigat, tratat cu maxima atentie, inconjurat cu deferenta si tact, in mod constant. El intruchipa acea constiinta istorica imemoriala, altoita peste un fundal geopolitic complicat, in care se resimteau ecourile Bizantului pierdut, nostalgia unui Ev Mediu aproape legendar, melancoliile Rasaritului stepic. Sadoveanu in sine era o specie rara psiho-antropologic, un supravietuitor al altor lumi, care si-a impus sensibilitatea stranie asupra contemporanilor. A-l ignora sau a-l minimaliza ca om, a-i contesta literatura sau a i-o anula, nu sunt altceva decat eforturi tipice unor pigmei, care doresc sa anihileze lumina soarelui sau stralucirea razelor de luna.