Trilogia taraneasca Vol.3: Crima pentru pamant – Dinu Sararu

Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, nici paparudele nu mai au nicio putere zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au venit nemernicii la sapat fantana si nemernicii iar n-au venit. n n Decat sa injugi cu Ilie Gaita mai bine sa mori – zice ea iar, cu ochii pe razboiul de lemn pus peste gura fantanii unde ar fi trebuit sa se afle demult fantanarii. n Daca nici parintele cu amaratul de Culita, cand or iesi cu prapurele, nu aduc ploaia, s-a sfarsit cu noi, pierim arsi de vii – se vaita ea fara s-o auda cineva – vine vorba lui bietu Naita Lucean:La Cornu Caprei, numai dracu, cand i-o pune foc, se mai dumnezeieste lumea – si uite – melita ea singura, in pragul usii – am ajuns si la vorba lui, insa lui ce-i mai pasa… n n Lui Naita Lucean nu-i mai pasa… adica a scapat de griji, a scapat de rautati, a scapat de necazuri, a scapat de tot si de toate… Naita Lucean a ramas o amintire… Alt tavalug al istoriei ar fi trecut acum peste el, insa de sub acest tavalug s-ar fi ridicat cu nadejde…