Sonatina pentru pian pentru mana stanga – Dinu Lipatti

Sonatina pentru pian pentru mana stanga. Op. 10 – B. 28 – Dinu Lipatti n Editie critica de Oana Radulescu Velcovici. Prefata de Grigore Bargauanu n n Personalitatea lui Dinu Lipatti se plaseaza, in cultura romaneasca si in afara frontierelor tarii, pe aceeasi orbita cu Enescu, Brancusi, Eliade… Peste tot in lume, chiar pe continentele unde nu a putut sa ajunga in scurta sa existenta, artistul roman a fost considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai primei jumatati a secolului XX. Dupa moartea sa, survenita in momentul descoperirii discului microsillon, renumele sau, vehiculat de transpunerea inregistrarilor sale pe discuri cu 33 sau 45 de ture/minut, a crescut in continuu – fapt rar! Si, incepand din ultimul deceniu al secolului, totalitatea inregistrarilor lui Lipatti a fost reluata in sistemul compact disc digital audio. n n Renumele lui Dinu Lipatti se datoreaza calitatilor sale artistice si umane cu totul exceptionale, puse insa in valoare de o munca asidua, metodica si profunda. Pianistul avea o geniala viziune profetica a evolutiei tehnicii pianistice si a artei interpretative. Principiile sale, enuntate succint in corespondenta, in interviuri sau in cursul de interpretare la Conservatorul din Geneva, sunt astazi de o emotionanta actualitate. Compozitorul apare, evident, ca un continuator al stilului enescian, valorificand ingenios folclorul romanesc, cu puternice si innoitoare aspecte de modernitate. Amintirea atat de luminoasa, legendara, a prezentei lui Dinu Lipatti pe firmamentul artei muzicale romanesti si universale ramane astazi nespus de vie si durabila. – Grigore Bargauanu n n Sonatina pentru mana stanga, nestemata a creatiei pianistice lipattiene, reprezinta oglindirea perfecta a maiestriei interpretului in inspiratia si cizelarea ideilor compozitorului, fiind o incontestabila valoare a tezaurului repertoriului romanesc pentru pian. – Oana Radulescu Velcovici n