Blande jazzografii de Scoala Transilvana 1970-2020 – Virgul Mihaiu

La indepartatele mari Ajunseram n Prea tarziu n Inaintea intunecarii n Doar cat ne-am imaginat n Ca le atingem n Doar cat s’au prefacut n Ca suporta n Mersul nostru pe ape – Virgil Mihaiu Avem un clar patent Virgil Mihaiu, amestec de livresc asimilat, occidentalism (ce redescopera provincia transilvanica drept parte pentru tot, de nu chiar parte din paradis), o dezinhibata lauda a imanentei oneste, a vazutului cu gust de eternitate fugitiva, a valorilor civilizatiei contemporane. – Adrian Popescu, Steaua, nr. 1, 1997 Aparenta simplitate a limbajului din lirica lui Virgil Mihaiu ascunde o foarte elaborata regie. Dintre echinoxisti, el practica primul, metodic, nu doar notatia prozaica si, in genere, discursul anti-metaforizant, si intertextualismul si autoreferentialitatea. Referintele culturale cunosc diverse moduri de expresie: de la citat la aluzie, pana la perifraza si pastisa unor maniere stilistice. Poezia lui Virgil Mihaiu are distinctie in expresia ei subtil-prozastica, rafinament in melancolia devitalizata, cum o numeste Radu G. Teposu, si inteligenta artistica in modul de acomodare a livrescului la real. – Petru Poanta, Dictionar de poeti. Clujul contemporan, Fundatia Culturala Forum, Cluj-Napoca, 1998