La brat cu destinul – Teodor Saracut-Comanescu

La brat cu destinul. Proza n n Procesul ceausestilor din acea zi de Craciun ii produse lui Tudor o stare de greata, amestecata cu furie si cu dezamagire. Numai dori sa afle ce simt cei de langa el, ci se cufunda in groapa istoriei ca sa-si mai atenueze dezamagirea, insa se trezi cu o rabufnire, pe care parca divinitatea i-o trimise ca un recul la gandul lui: n – De ce, Doamne, n-ai vegheat la pacatul acestui popor oropsit si blestemat, sa nu-si omoare conducatorii in zile de praznic?! n In noaptea aceea ramase mult timp pironit cu ochii in tavan. Filosofa in mintea lui, punandu-si fel de fel de intrebari, la cele mai multe negasind niciun raspuns. Avea sa se lamureasca mult mai tarziu, ca nu fusese decat un pion ratacit in hazardul unui moment din istorie. (De la Vest… la Est!) – Teodor Saracut-Comanescu