Am doruri prea adanci – Corina Ligia Patrascu

Ca nisipul marii n se strang nelinisti… nu mai urca luna, n rataceste stinsa n printre munti, n soarele-i ascuns in seri de-asteptare, n cand ganduri ma framanta n anima imi spune: n ai doruri prea adanci n (dau din umeri) n ea zice: n stii de cand? n (iar dau din umeri) n de cand ai gustat n sufletul lui… n n (Am doruri prea adanci)