Orasul cu femei triste – Marilena Apostu

Poezia Marilenei Apostu este sobra si voit distanta pentru a masca tandretea ce o invadeaza freatic. Poemele poarta aparent marca resemnarii. In realitate, au un freamat de curiozitate si nerabdare. Versurile sunt surprinzatoare: Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite. Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau. Un fond de prospetime si candoare sta ca temelie unor metafore elaborate. Poeta isi poarta cu fast tristetea: nu mai cred in ferestre pedepsite cu ceata/, nici in frunzele cu miros de scrisori netrimise. Dar, dintre toate poetele orasului cu femei triste, ea este cea mai vesela: ne clipeste complice de dupa sintagme. Iata un volum reusit al unei poete mature. – Horia Garbea priveste-ma, nu fii trist candorile pleaca uneori. Astazi ma voi bucura n de trecerea ta duioasa. Ca un blestem n strig si –mi potrivesc pielea de la spate. n Flacari sterg chipul neted. Poate am gresit, n am fost prea repezita uneori. n Barbatii din lumea mea au trecut in iubiri odihnite. n Sunt o somnoroasa cautand miere in tremurul tau. n Cine sa ma pedepseasca? n Astazi voi avea grija ca moartea sa nu se simta grozav, n lacrimi curg ca un cantec cainesc. n Stiu, am gresit! E liniste. n Sa-mi cumperi un strigat!