Teorie si solfegiu – Clasa 10 – Manual – Victor Giuleanu

Manualul de teorie si solfegiu pentru clasa a X-a, pentru liceele cu profil muzica, contine doua parti distincte: teoretica si aplicativa. n 1. In partea teoretica, (I), alcatuita din 10 capitole, se dezvolta tematica prevazuta de programa pentru aceasta clasa. n Prin exemple muzicale selectate din repertoriul universal si romanesc, cuprinzand o arie stilistica larga – de la Renastere (secolul XIV) si pana in zilele noastre -, este pus in lumina fiecare enunt teoretic, contactul elevului cu asemenea exemple contribuind totodata si la ridicarea nivelului sau de cultura muzicala generala. n Se stie prea bine ca, fara cunoasterea si stapanirea problemelor teoretice si mijloacelor muzicale de expresie, la care concura si celelalte discipline de specialitate – armonia, polifonia, formele etc. – interpretarea unei partituri ramane un act formal, mecanic, neexistand conditii pentru intelegerea ei. n Prin studiu individual elevul urmareste nu numai fixarea precisa a notiunilor teoretice ci, in primul rand, pregatirea sa muzical-intelectuala – dezvoltarea gandirii proprii – in perspectiva unui actinterpretativ cons tient si elevat pe plan artistic. n 2. In partea aplicativa (II) a manualului sunt cuprinse solfegii – melodice, armonice si polifonice – precum si diferite studii ritmice sau alte exercitii practice specifice disciplinei menite sa dezvolte, in continuare, muzicalitatea si sensibilitatea artistica a elevului. n Materialul este dispus in ordinea capitolelor teoretice, constituind, de fapt, complementul lor aplicativ. n Data fiind complexitatea ritmului in partitura contemporana, acestuia i s-a rezervat, drept studiu, un loc aparte, fie in acompaniamentul majoritatii solfegiilor monodice, fie sub forma exercitiilor speciale de citire ritmica la o voce sau la doua voci (poliritmie verticala). n Solfegiile sunt variate ca structura, atat pe plan into- national – angajand aproape toate tonalitatile – cat si din punct de vedere metro-ritmic. Au fost prevazute, de asemenea , modele care depasesc cadrul tonal strict – cu dificultati de intonatie si ritmice mai mari – in ideea ca pregatirea elevului sa se apropie tot mai sensibil de pretentiile creatiei secolului nostru. n Important este ca, prin grija si controlul profesorului, fiecare solfegiu sa fie nu numai intonat si ritmat corect, ci sa se obtina interpretarea lui cu sensibilitate artistica, respectandu-se tempoul, nuantele si orice detaliu privind redarea emotiva a muzicii. n Prin problematica teoretica si aplicativa ce contine, manualul are in vedere si alt scop: pregatirea pentru admiterea in Academia de Muzica, deci pentru trecerea in etapa de studii superioare muzicale, tel dorit – dupa cum se stie – cu ardoare, de catre toti elevii muzicieni. n Urmeaza insa ca prin studiu perseverent, cu sprijinul si sub indrumarea competenta a profesorului, continutul si tematica manualului sa se reflecte eficient in pregatirea celor ce maine vor reprezenta si afirma, in mod cat mai elevat, arta muzicala romaneasca. – Autorul