Zid dupa zid – Monica Rohan

nZid dupa zid n cresc in urma intunecate paduri de orase n ca si cum din goana-ngrozita n as azvarli un pieptene fermecat
16914
n …eu nu arunc nimic nimic n decat zilele mele n cu ucigatoare duiosie n le deschid colivia n le spun: zburati unde voiti, n sunteti libere n insa ele numai in urma se duc n si impietresc in zburare n si cresc amutind soarele n innegrite si-nverzite n zid dupa zid…n n