Buna dimineata, baieti! – Grigore Bajenaru

M-am oprit in fata clasei a IV-a de liceu (a VIII-a de astazi), unde aveam ora, prima mea ora de profesor secundar. Prin usa razbatea un vacarm de nedescris. Am apasat clanta, am deschis si am aparut in prag. Galagia n-a scazut nici cu o jumatate de grad macar, ci, dimpotriva, s-a intetit. Am inchis usa incet, ca si cum mi-ar fi fost teama sa nu tulbur linistea din clasa, dar nici n-am facut bine primul pas spre catedra, cand deodata a tasnit langa mine vocea ragusita a unui elev, strigand cat il tinea gura: – Imparate ceresc, mangaietorule, duhul adevarului… – Grigore Bajenaru, Buna dimineata, baieti!